Este a 3-a editie in care comunic pentru Crizantema de Aur si simt cum de la an la an am crescut! Este o evolutie clara si normala, atat a mea, din punct de vedere profesional, cat si a vizibilitatii festivalului in presa. Este o dovada a faptului ca o comunicare constanta aduce beneficii concrete notorietatii unui festival si usurentei in relatiile cu jurnalistii.

“Aventura” de anul acesta a inceput inca din luna septembrie, cand au avut loc primele discutii legate de festival, de concept si recitaluri. Am trimis astfel primul comunicat de presa, am obtinut parteneriate media si ne-am ocupat de imaginea in social media a festivalului.

Eu am fost prezenta la Targoviste din timp, cu o saptamana inainte de inceperea festivalului, a carui deschidere a avut loc pe 27 octombrie. M-a insotit si Lorena, care m-a ajutat in toata aceasta perioada si careia ma bucur ca am putut sa ii arat mai bine orasul. Intre redactarea de texte, comunicate, discursuri, organizarea vizitei de presa a jurnalistilor am participat la repetitii, probe ale costumelor si am asistat la construirea decorului. Este o experienta foarte interesanta sa poti observa toata munca care sta in spatele organizarii unui festival national.

Cu cat se apropia mai mult festivalul, nebunia din jurul sau incepea sa se simta din ce in ce mai bine: mai multe solicitari, mai multe telefoane, mai multe taskuri, apeluri in asteptare! Confirmarile jurnalistilor nu incetau sa apara. Ma bucura nespus de mult sa vad cum interesul presei pentru festival a crescut, cum numarul jurnalistilor prezenti la eveniment este in continua crestere, cum jurnalistii care nu au putut sa ajunga ma rugau sa ii tin la curent cu tot ce se intampla! Iar acest interes crescut se vede in acoperirea media a evenimentului.

O data cu inceperea festivalului au venit la Targoviste si colegele mele. Am fost cu totii si  cu totii am avut de invatat din experienta. Stefana si cu Ana au insotit jurnalistii, iar timpul celor 3 zile, impreuna cu Lorena, Stefana si Mihaela am fost tot timpul in preajma acestora. Sa ai o interactiune directa cu presa este foarte important. La fel de important este ca acestia sa fie prezenti la eveniment si sa simta atmofera festivalului.

O alta experienta interesanta a PR-ului de eveniment este mentinerea relatiei cu vedetele prezente la festival. Obtinerea de interviuri, de stiri TV, de poze, declaratii, toate acestea au facut parte din taskurile mele. Ramona Badescu a urcat de doua ori pe scena festivalului, o data in calitate de interpreta a melodiei cu care tatal sau participa la sectiunea creatie, si o data in cadrul recitalului de genuri muzicale inrudite cu romata din cea de-a doua seara. Parintii sai au fost in sala si astfel au fost generate stiri emotionante despre prezenta ei la Crizantema de Aur. Vlad Mirita a cantat in incheierea primei seri a festivalului si a oferit un spectacol fascinant! Horia Brenciu a fost si el prezent la Targoviste. Daca anul trecut a facut un show de senzatie, anul acesta el si-a sustinut colegul de band, ce a participat la sectiunea interpretare si ne-a oferit si declaratii pentru presa. Doamna Felicia Filip este o persoana extraordinara. Am realizat un interviu in revista Lumea Femeilor cu dansa despre festival. In plus a fost foarte deschisa tuturor solicitarilor venite din partea presei si a jurnalistilor prezenti la eveniment.  Ultima seara s-a incheiat cu spectacolul Loredanei, care mi-a placut la nebunie si care a avut o acoperire media foarte buna!

Au fost zile pline de munca, nopti nedormite, dar si o satifascatie mare cu fiecare raport de monitorizare primit! Evolutia articolelor se vede nu numai din punct de vedere cantitativ, dar si din punct de vedere calitativ. Articole full page, junior page sau cu o suprafata foarte mare in cotidiene, interviuri, reportaje si un material  foarte interesant in Money Express despre festival.

Si in plus am participat si la un festival la care se canta cu adevarat, cu voci senzationale si show-uri pe masura. Vlad Mirita, Iordache Basalic si Florin Georgescu au fost impresionanti, recitaluri de fado, santoneta si cantoneta m-au emotionat, iar Loredana a fost incredibila!

Cum viata te duce pe cai necunoscute, asa te duce si PR-ulJ si de data asta drumul s-a oprit la Iasi.

Ocazia? Un super centru de business s-a deschis la Iasi si noi am avut placerea de a ne ocupa de comunicarea lui. Pana sa intre insa super business-urile in birourile  lor cele noi, am intrat noi cu presa pentru un prim tur oficial. Pentru asta ne-am imbarcat intr-o miercuri dimineata impreuna cu 5 jurnalisti din Bucuresti in cursa Tarom cu numarul 4879 catre Iasi pentru o zi lunga, lunga si frumoasa, frumoasa.

Fac acum o paranteza si profit de ocazie sa va spun ca in astfel de trip-uri cuvintele de baza sunt adaptare si calm. Adaptare pentru ca odata iesit de pe teritoriul cunoscut si usor de controlat necunoscutele apar una dupa alta si calm, pentru ca toate aceste necunoscute isi pot gasi solutii doar daca nu intri in panicaJ

Prima emotie a fost inca de dimineata cand am stat un pic cu inima stransa pana au ajuns toti cei 5 jurnalisti in aeroport. Nu te poti pune niciodata cu hazardul asa ca am sperat sa ii “recuperez” pe toti si sa nu avem de-a face cu greve, accidente, chei pierdute, copii fara baby sitter sau orice altceva ii putea opri sa vina la Iasi. Drumul a fost frumos si fara turbulete si sunt total recunoscatoare tehnicii ca atatea sute de km se pot face in mai putin de o ora. Ah, si capitanul Zamfir si-a facut foarte bine treaba si am aterizat ca o pana!

Aici incepe tura doi de emotii: oare ajunge masina la timp? Oare centrul este bine pregatit de primire? Oare cum e sala de conferinte? Oare au fost aranjate gift-bag-urile? Oare merge sonorizarea? Oare avem Internet wireless? Oare fotograful va fi cooprerant? Oare?Oare?Oare? Ei, de data asta a fost cu plus si cu DA in toate cele de mai sus si multe altele. Conferinta a fost as smooth as possible, owner-ul a fost super vorbaret, jurnalistii extrem de draguti si fara sa exagerez, materialele ulterioare au fost geniale!! Ah, si geniali au fost si cartofii cu ierburi aromate de la restaurantul centrului de businessJ. Drumul spre casa a fost rapid si usor si zau ca parca am mai fi stat de povesti in aeroport daca nu ne aminteam ca ne asteapta alte treburi si a doua zi.

Invatatura din tot acest trip este ca nu trebuie sa iti fie teama sa accepti provocarile. Sa spui nu unui client pentru ca este prea departe, prea la inceput de drum, prea in alt domeniu decat iti place tie sau prea in afara zonei tale de confort. Si nu trebuie sa-ti fie frica de ce vei intalni pe drum. Fie ca trebuie sa faci ceea ce stii cel mai bine sa faci in Bucuresti sau in Insulele Maldive, in mina sau 3000 de metri altitudine. Asa cum ziceam si mai devreme, adaptare si calm, profesionalism de la un capat la altul, bun simt si un pic de curaj si n-ai cum sa nu reusesti. Si data viitoare va spun cum in saptamana in care ne-am plimbat la Iasi, am facut si doua escapade in sudul tarii, am organizat cu mega succes un festival de muzica si ne-am pregatit si de cea mai mare provocare a toamnei. Da,da, noi asa mici cum ne vedetiJ

Smiles and macaroons to you all!

AVANPREMIERE, Gala Designerilor Romani, un eveniment pe care l-am descoperit anul trecut si care mi-a ramas in minte. O noua editie a premierelor. Colectii superbe pentru primavara-vara. O multime de lume incantata. Sampanie, prajituri delicioase si aratoase, vedete, fotografi. Muzeul National de Arta Contemporana. Eu chiar am ajutat la organizarea acestui eveniment?

12 fara un sfert. Noaptea. 16 noiembrie. Am recapitulat in gand tot ce mai aveam de facut pentru a doua zi. Ziua cea mare. AVANPREMIERE Fest. Am incercat apoi sa adorm cat mai repede, stiam ca o sa am nevoie de cat mai multa energie.

A fost o placere sa fac parte din organizare. Satisfactia unui lucru bine facut. Multumirea ca ai putut ajuta la crearea unei atmosfere care sa bucure atat de multa lume. Si, in plus, intotdeauna mi-am dorit sa vad cum e in backstage-ul unui eveniment de amploare. Fetele probeaza tinutele, sunt machiate de profesionisti ai make-up-ului, parul le este aranjat cu indemanare si creativitate, pozeaza pentru fotografii fermecati. Noi, fetele din organizare, suntem atente ca totul sa mearga bine.

Nu ai timp sa simti oboseala, energia pluteste in aer. Entuziasm. Esti fericit sa vezi zambete, priviri apreciative. Uiti ca ai adormit cu greu in noaptea de dinainte pentru ca erai nerabdatoare sa ajungi la MNAC si usor speriata de gandul ca ceva ar putea sa nu mearga bine. Uiti ca te-ai trezit de dimineata ca sa pui la punct si ultimele detalii. Este important ca esti acolo si ca ai contribuit. E 11 seara si esti fericit.

Avanpremiere, Gala Designerilor Romani, este acum un eveniment care mi-a ramas si in suflet!

Se facea joi, inainte de Crizantema. M-am trezit devreme, mi-am luat bagajul facut cu o seara inainte si am fugit spre birou. Putin cu intarziere, ce-i drept, tinand cu o mana telefonul care suna disperat la taxi, cu una cheile, bagajul, laptopul si poseta. Ca de obicei, taximetristul nu stia unde e strada. Apoi am ramas blocati in trafic. Dar cumva-cumva, am ajuns.

La birou ma asteptau fetele, si ele “bagate in priza”, cu ultimele indicatii. Mai dau si eu trei telefoane, mai adun ce era de luat, trece timpul, sun din nou la taxi si plec.

Ajung la Targoviste, unde colegele mele, Sorana si Lorena, ma asteptau inca de luni. Am timp cat sa-mi las bagajele si apoi fug cu ele sa luam jurnalistii, sa- ducem la masa, sa-i asteptam pe altii sa ajunga, sa mai semnam niste hartii la Casa Sindicatelor.

Ajung mare parte din jurnalisti si ne adunam cu totii la masa. Unii pentru prima oara in Targoviste si implicit la Crizantema, altii veniti pentru al 20-lea an consecutiv.

Dupa masa, avem timp jumatate de ora sa ne schimbam si sa fim gata. Nu mai era mult pana la deschiderea oficiala. Alergam din nou la Casa Sindicatelor, din nou hartii, apoi ultimele retusuri. Incep sa soseasca si invitatii. Se aduna lumea in foaier si mai apoi in sala. Ultimele probe de sunet… si incepe!

Primii concurenti de la sectia interpretare, apoi creatie. Si drept raplata, la final, un minunat recital Vlad Mirita, Iordache Basalic si Florin Georgescu. MI-NU-NAT!

Destul de tarziu in noapte, cu temperaturi neprietenoase, fugim la masa. Ne rugam sa mai rezistam pe tocuri macar o ora. Ne apucam apoi de comunicate si selectam pozele, ca sa vada si restul lumii ce frumos a fost la Crizantema. De dimineata ne trezim, trimitem comunicatele si ne apucam din nou de alergat. La Casa Sindicatelor, la hotel, restaurant, scena. Ajung si fetele noastre de la birou. Ne grabim apoi la spectacol. Sorana negociaza cu toate televiziunile, mai fuge dupa un interviu. Noi dam indicatii la poze, facem ture sala – foaier si asteptam nerabdatoare recitalul de fado. Unul dintre momentele mele preferate mai precis.

Iarasi tarziu, iarasi in fuga spre hotel. Luam cu totii cina dupa miezul noptii, apoi ne apucam din nou de comunicat si selectat poze. Ne culcam inspre dimineata si ne trezim pe la 8. De la 9 avem conferinta. Dupa conferinta ne impartim: unele la meci, altele la Casa Sindicatelor, la restaurant sau la hotel. E ultima seara de spectacol.

In sala de spectacol, Loredana face ultimele probe de sunet. Asteptam nerabdatori sa intram. Incepe Gala! Se aduna din nou televiziuni, din nou interviuri si flash-uri. Se anunta rand pe rand castigatorii, apoi aplauze, discursuri emotionante. In final, Loredana urca pe scena. Rochie neagra, cu trena, ochelari negri de soare, orchestra pe fundal. In sala tacere. Un moment de semi-panica, in care lumea se obisnuieste parca cu noul. Apoi, ca intr-o explozie nebuna de energie, incepe show-ul. Nu imi mai simt picioarele, am uitat ca am tocuri si ma intreb daca mai am voce. Am cantat cap coada fiecare melodie, fara sa sar un cuvant. Am aplaudat pana m-au usturat palmele.

Apoi concertul s-a terminat si sala a inceput sa se goleasca treptat. Noi ne-am adunat cu totii sa sarbatorim si am sarbatorit… pana spre dimineata.

A doua zi ne-am intors in Bucuresti. Am petrecut o zi minunata in pat, cu muuulta ciocolata si serialele mele preferate. Si totusi, parca mi-a placut mai mult sa nu dorm la Crizantema, decat sa stau confortabil la mine acasa

Sorana Ionita_Lorena Stingaciu_Mihaela Avram

Participarea la organizarea festivalului “Crizantema de aur” de la Targoviste  a reprezentat pentru mine prima experienta de realizare a unui eveniment in cadrul unei echipe de profesionisti. Mi-am propus sa invat cat mai multe lucruri interesante legate de PR  pe parcursul acestui intership. Asadar,  imi pare bine ca alaturi de cei de la The Public Advisors am putut observa indeaproape munca pe care o presupune  punerea in practica a unor notiuni pe care le stiam doar din punct de vedere teoretic.

In cele trei zile petrecute la Targoviste pot spune ca nu prea am stat locului. Si am constatat ca asta este cea mai frumoasa parte a profesiei de practicant a relatiilor publice, deoarece trebuie sa fii mereu intr-o stare alerta si sa fii pregatit pentru orice lucru neprevazut. A fost chiar incitant sa particip la filmari pentru televiziune, la interviuri, conferinte de presa si sedinte foto, sa le ajut pe colegele mele sa redacteze comunicate de presa si sa discut cu diversi jurnalisti. Pentru mine a fost ceva cu totul inedit deoarece mi-am dat seama ca acum chiar fac lucrurile pe bune, iar contributia mea, chiar daca a fost mica,  a ajutat la realizarea cu succes a intregului proiect.

Deoarece festivalul a avut loc cam pe la inceputul internship-ului meu, a fost oportunitatea ideala de a petrece mai mult timp alaturi de colegii mei in afara biroului. Asadar pot spune ca a avut si efectul unui team-building, care ne-a apropiat mai mult si astfel am castigat si niste amintiri frumoase. Iar un alt castig e faptul ca am asistat la intregul spectacol, la care marturisesc ca probabil nu as fi mers din propria initiativa, dar care mi-a placut foarte mult, mai ales spectacolul sustinut de artistii special invitati din strainatate si bineinteles minunatul show al Loredanei Groza, pe care am vazut-o live pentru prima oara si m-a fascinat.

Asadar, atunci cand o sa ma gandesc cum a fost participarea in cadrul organizarii primului eveniment de relatii publice la nivel profi, o sa imi amintesc cu drag, iar in plus mai am si niste fotografii foarte dragute drept marturie J.